SNA

Newsletter

OK

Istoricul localităţii

Măgura Moigradului şi masivele Pomet şi Citera, aceste bastioane naturale de apărare, au constituit arealul de dezvoltare al celui mai faimos oraş roman de pe teritoriul nord-vestic al României, respectiv Porolissum. Istoria comunei este strâns legată de prezenţa oraşului roman Porolissum pe teritoriul ei.


Complexul militar de la Porolissum a fost ridicat la rang de municipiu în anul 200, în timpul împăratului Septimius Severus, devenind un important centru militar, economic şi social al regiunii, păstrându-şi rangul de capitală a Daciei Porolissenis. Pe un teritoriu de cca. 200 ha se poate vedea şi astăzi „Ansamblul arheologic Porolissum": două castre, oraşul roman Porolissum, sanctuare, amfiteatru, sistem defensiv de turnuri de observaţie (în punctul Pomet, Citera, Dealul Fericirii, La Poiana).


Porolissum a fost cel mai nordic oraş al Daciei romane, aşezat în Poarta Meseşului. Naşterea sa este legată de prezenţa strategică a armatei romane în zonă, Porolissum fiind în acelaşi timp un centru comercial de mare importanţă. Pentru Porolissum există certitudinea existenţei unei aşezări dacice preromane cu acelaşi nume. Oraşul roman îşi are originea în aglomerarea civilă de pe lângă fortificaţiile ridicate de trupele care au staţionat la Porolissum. Acest lucru este confirmat şi de modul în care este dispusă aşezarea în teren, în imediata apropiere a fortificaţiilor.


Este de presupus, după cum o demonstrează materialele tipice de factură dacică, că aşezarea romană a preluat şi o bună parte a populaţiei din aşezarea dacică de pe "Măgura", poate şi din alte locuri apropiate din zonă. Aşezările comunei sunt vechi, atestarea lor documentară datând din secole XIII - XV, după cum urmează:

  • satul Mirşid - atestat în anul 1219 cu denumirea de villa Roba
  • satul Firminiş - atestat în anul 1332 cu denumirea poss Feermenus
  • satul Moigrad - atestat în anul 1423 cu denumirea de villa olachalis Moygrad
  • satul Popeni - atestat în anul 1387 cu denumirea villa olachalis Poptelek.

 

Satul Mirşid a fost aşezat în alt loc, decât vatra actuală. Şi azi, acea parte de hotar se numeşte Roba. În memoria populară, numele Roba este asociat cu apelativul rob „loc unde stăteau robii". Oiconimul actual s-a format de la apelativul maghiar nyir „mesteacăn", nyires „mestecăniş".


La 1385, în atestarea Nyirsed observăm metateza lui -e- cu -s- din terminaţie: -es → -se-, la care s-a adaugat, apoi, formantul toponimic maghiar, specific perioadei, -d→ Nyersed. Cu casele de culoare galbenă sau crem, specifice comunei, şi acoperişurile în 4 ape, din ţiglă sau tablă, Mirşidul este a comună pitorească şi în acelaşi timp plină de istorie.

Patrimoniul istoric, cultural şi natural
Din punct de vedere istoric, comuna Mirşid posedă o vastă şi bogată zonă arheologică. Descoperirile arheologice făcute aici fac cinste acestei părţi de ţară prin expunerea lor în mari muzee din ţară şi din lume. Este zona în care a fost întemeiat marele oraş roman Porolissum, care în timpul împăratului Antoninus Pius avea să devină capitala Daciei Porolissensis.

 

Aşezări şi fortificaţii dacice pot fi văzute azi în preajma satului Mirşid, la dreapta şoselei Zalău - Jibou, în locul numit „Pe luncă", „Fântâna Albă" şi la sud-est de satul Moigrad, pe dealul Măgura. Complexul militar de la Porolissum a fost ridicat la rang de municipiu, în anul 200, în timpul împăratului Septimius Severus (Municipium Septimium Porolissense), devenind un important centru militar, economic şi social al regiunii, păstrându-şi rangul de capitală a Daciei Porolissensis. Pe un teritoriu de cca. 200 de hectare se pot şi astăzi admira ruinele a doua amfiteatre romane, ruinele unor temple şi construcţii publice şi civile, ziduri şi turnuri de apărare ş.a.. Prima fortificaţie română de la Porolissum a fost construită din pământ, pe vârful Citera, în zona satului Moigrad, şi a fost refăcut din piatră în vremea lui Aureliu (161-180 e.n.).

 

Încă de la construirea castelului s-a dezvoltat în apropiera lui o aşezare antică civilă, care mai târziu avea să devină municipiu şi capitala Daciei Porolissensis. Aici există un amfiteatru ce datează din primii ani ai stăpânirii romane în Dacia, care a fost restaurat de împăratul Antonius Pius. Astăzi, pe teritoriul comunei Mirşid (satul Moigrad-Porolissum) se pot vedea ruinele castrelor, oraşului roman Porolissum, unor temple şi construcţii publice şi civile, a drumului imperial ce lega Napoca de Porolissum, sanctuare, amfiteatre, sistemul defensiv de turnuri de observaţie pe înălţimile numite: Pomet, Citera, Dealul Fericirii şi La Poiană.


Arheologii români au început săpăturile la începutul anilor 1970. Excavaţiile, încă în desfăşurare, au dus la descoperirea rămăşiţelor, atât ale instalaţiilor militare cât şi ale oraşului civil. Una dintre porţile zidului de piatră a fortului a fost reconstruită. Cel mai vechi obiect din aur descoperit până în prezent pe teritoriul României este idolul antropomorf stilizat de la Moigrad - Porolissum, cca. 3.500 î.Hr. Pentru epoca Neolitică este considerată cea mai mare piesă din aur din Europa, fiind realizată prin ciocănire şi cizelare (Antonela Neacşu - „Distribuţia principalelor resurse minerale de incidenţă arheologică din România").

 

Tradiţiile şi obiceiurile locale sunt legate de evenimentele importante din viaţa omului, de sărbătorile de iarnă şi cele religioase. Un eveniment notabil în cadrul comunei îl reprezintă serbările anuale - „Ziua Comunei Mirşid" - organizat într-una din zilele lunilor iulie sau august, la castrul roman de la Moigrad-Porolissum. Din bogăţia de elemente etnografice de care dispune această interesantă zonă se impun: costumele populare frumos ornamentate, ţesăturile, cusăturile, broderiile.

 

Alături de reperele istoriei, tradiţii şi obiceiuri, frumuseţile cu care natura a înzestrat aceste locuri "încântă ochii" localnicilor cât şi ai vizitatorilor. Formele de relief specifice şi interesante (peisajele unice, cariere de piatră, arii protejate) îndeamnă trecătorii la drumeţie, la revenirea pe aceste meleaguri, sunt "germeni" ai dezvoltării turismului în zonă.

Înapoi